Bacteriologie si serologie antibacteriana
- Antigen Streptococ beta hemolitic
- Antigen Chlamydia (secretie col uterin/uretrala)
- Antigen Mycoplasma –Ureaplasma (secretie vaginala)
- Antigen Neisseria gonorrhoeae (din secretie genitala)
- Coprocultura, inclusiv antibiograma pentru culturile pozitive (Salmonella, Staphylococcus aureus, Shigella, E.coli enteropatogen)
- Cultura, inclusiv antibiograma pentru culturi pozitive din secretie purulenta (Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes, Streptococcus pneumoniae, Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa, Candida spp.)
- Cultura fungi, inclusiv fungigrama pentru culturi pozitive secretie purulenta (Candida spp.)
- Cultura, inclusiv antibiograma pentru culturi pozitive din secretie conjunctivala (Neisseria gonorrhoeae, Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa, Candida spp.)
- Cultura fungi, inclusiv fungigrama pentru culturi pozitive secretie conjunctivala (Candida spp.)
- Cultura, inclusiv antibiograma pentru culturi pozitive din secretie nazala (Staphylococcus aureus, Streptococi beta hemolitici (A, B, C, G, F), Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa)
- Cultura, inclusiv antibiograma pentru culturi pozitive din secretie otica (Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes, Streptococcus pneumoniae, Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa, Candida spp.)
- Cultura fungi, inclusiv fungigrama pentru culturi pozitive secretie otica (Candida spp.)
- Cultura, inclusiv antibiograma pentru culturi pozitive secretie uretrala ( Candida spp.)
- Cultura fungi, inclusiv fungigrama pentru culturi pozitive secretie uretrala (Neisseria gonorrhoeae, Staphylococcus aureus, Staphylococcus agalactiae, Streptococcus pyogenes, Enterobacteriaceae, Candida spp.)
- Cultura, inclusiv antibiograma pentru culturi pozitive col uterin (Staphylococcus aureus, Streptococcus agalactiae, Streptococci beta hemolitici, Enterobacteriaceae, Candida spp. Trichomonas vaginalis, Neissereria gonorrhoeae, Gardnerella vaginalis.)
- Cultura fungi, inclusiv fungigrama pentru culturi pozitive col uterin ( Candida spp.)
- Cultura, inclusiv antibiograma pentru culturi pozitive exudat faringian (Staphylococcus aureus, Streptococi beta hemolitici (A, B, C, G, F), Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa, Candida spp.)
- Cultura fungi, inclusiv fungigrama pentru culturi pozitive exudat faringian ( Candida spp.)
- Cultura fungi, inclusiv fungigrama pentru culturi pozitive raclaj lingual (Candida spp.)
- Cultura, inclusiv antibiograma pentru culturi pozitive secretie vaginala (Staphylococcus aureus, Streptococcus agalactiae, Streptococci beta hemolitici, Enterobacteriaceae, Candida spp. Trichomonas vaginalis, Neissereria gonorrhoeae, Gardnerella vaginalis.)
- Cultura fungi, inclusiv fungigrama pentru culturi pozitive secretii vaginale (Candida spp.)
- Examen microscopic colorat secretie otica/nazala/conjunctivala/puroi)
- Examen microscopic colorat col uterin
- Examen microscopic colorat secretie vaginala
- Examen microscopic nativ secretie vaginala
- Spermograma
- Spermocultura, inclusiv antibiograma pentru culturi pozitive ( Staphylococcus aureus, Streptococi beta hemolitici (A, B, C, G, F) Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa, Candida spp.)
- Urocultura, inclusiv antibiograma pentru culturi pozitive (Staphylococcus aureus, Staphylococcus saprophyticus, Enterobacteriaceae, Enterococi, Pseudomonas spp., Candida spp.)
Urocultura (cu antibiograma dupa caz)
Informatii generale
Infectiile de tract urinar (ITU) sunt afectiuni inflamatorii produse de diferite microorganisme care ajung la nivelul aparatului urinar, unde se multiplica si determina in timp modificari in functionarea normala a rinichilor si a cailor urinare.
Dupa localizare, ITU pot fi joase, cand sunt afectate uretra si vezica urinara si inalte, cand sunt cuprinse si ureterele si rinichii.
Dupa simptomatologie, ITU pot fi asimptomatice - bacteriurie fara simptomatologie clinica si simptomatice – cand apare bacteriurie insotita de reactie inflamatorie (piurie) si manifestari clinice.
In mod normal tractul urinar este steril, exceptand uretra distala, care este colonizata cu bacterii provenite de pe tegumentul perineal, iar la femei si din vulva. Aceste bacterii contamineaza accidental urina vezicala in cazul unei recoltari inadecvate a probei de urina.
Raportul pe sexe a incidentei ITU variaza in functie de varsta, astfel: in primul an de viata, ITU sunt mai frecvente la baieti (consecinta a fimozelor si parafimozelor intalnite la aceasta varsta), apoi raportul tinde sa se egalizeze in prima copilarie, dupa care este dominat de sexul feminin, incidenta crescand proportional cu varsta (fiind asociata cu activitatea sexuala si sarcina). Diferenta dintre sexe dispare insa la varstnici, prin cresterea prevalentei la barbati, datorita afectiunilor prostatei.
ITU sunt favorizate de anomaliile structurale si neurologice care interfera cu fluxul urinar si de bolile sistemice (de exemplu diabetul si neoplaziile).
La pacientii varstnici, tarati, imunodeprimati si la copii ITU pot evolua asimptomatic sau nespecific (febra, tulburari digestive, scadere in greutate).
Inca din 1956 E. H. Kass a stabilit ca este semnificativ pentru ITU pragul de 105 UFC pentru bacilii Gram negativi/mL urina; pentru genul Staphylococcus pragul este 5×104 UFC/mL, iar pentru Candida albicans,/i> 104 UFC/mL1;2.
Recoltarea probelor
Rezultatul investigatiilor microbiologice depinde de calitatea recoltarii si a transportului probelor:
- in conditii obisnuite se va preleva prima urina de dimineata sau la cel putin 4 ore de la ultima mictiune; inaintea inceperii tratamentului cu antibiotice;
- in situatii de urgenta se poate recolta proba de urina in orice moment – pe cererea catre laborator se va mentiona daca timpul de la ultima mictiune <4h;
- in cazul urmaririi eficientei tratamentului cu antibiotice, se va repeta recoltarea dupa 48-96 ore;
- inaintea recoltarii probei se va face o toaleta locala riguroasa cu apa si sapun;
- proba va fi recoltata din jetul urinar mijlociu, fara a intrerupe fluxul, intr-un recipient steril; pentru a preveni contaminarea probei, evitati sa atingeti recipientul de zona genitala;
- pentru recoltarea probei la sugari se va utiliza punga pediatrica (conform instructiunilor primite la receptia laboratorului);
- proba va fi transportata cat mai repede la laborator (in 1-2 ore)3.
Metode de lucru
Urocultura poate fi efectuata prin mai multe metode: metoda dilutiilor, metoda ansei calibrate.
Dupa insamantare incubarea se face la 35-37°C timp de 18-24 de ore. Rezultatele obtinute (numarul de UFC/mL) sunt semicantitative.
Interpretarea si comunicarea rezultatelor
S-au efectuat testari pentru Staphylococcus aureus, Staphylococcus saprophyticus, Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa, Enterococi ,Candida spp. S-au dezvoltat < 1000 UFC/ ml urina.
S-au dezvoltat <100 000 UFC flora mixta/ ml urina. Bacteriurie cu suspiciune de infectie urinara. Recomandam o noua proba cu respectarea riguroasa a exigentelor de prelevare si transport.
S-au dezvoltat >100.000 UFC flora mixta/ ml urina. Contaminare, probabil datorita recoltarii incorecte. Recomandam o noua proba cu respectarea riguroasa a exigentelor de prelevare si transport.
S-au dezvoltat < 10.000 UFC / ml urina. Bacteriurie fiziologica, clinic nesemnificativa.
S-au dezvoltat > 50 000 UFC Escherichia coli/ml urina sau > 100 000 UFC Escherichia coli/ml urina.Bacteriurie semnificativa pentru o infectie urinara.
S-au dezvoltat > 50 000 UFC Staphylococcus sp. /ml urina. Bacteriurie semnificativa pentru o infectie urinara.
S-au dezvoltat > 50 000 UFC Klebsiella spp/ml urina sau > 100 000 UFC Klebsiella spp/ml urina. Bacteriurie semnificativa pentru o infectie urinara.
Bacterii patogene in urocultura
Germenii cel mai frecvent intalniti in etiologia ITU sunt:
- bacili Gram negativi glucozo-fermentativi (Escherichia coli, Klebsiella, Proteus, Enterobacter, Citrobacter, Morganella, Providencia);
- bacili Gram negativi glucozo-nefermentativi (Pseudomonas, Acinetobacter);
- coci Gram pozitivi (Enterococcus spp., Staphylococcus aureus, Staphylococcus saprophyticus, Streptococcul hemolitic grup B).
- Corynebacterium urealyticum – cauza ITU la pacientii cu tratamente antibiotice prelungite sau interventii urologice.
Candida albicans determina uretrocistite la pacientii diabeticii cu un control metabolic suboptimal.
Un diagnostic microbiologic corect necesita informatii clinice despre pacient, acestea putand fi oferite de catre medical curant prin intermediul fisei de microbiologie, care trebuie atent si corect completata cu datele pacientului (varsta, sex, sarcina, tratament cu antibiotice, patologie urinara asociata).
Cultura exsudat faringian (cu antibiograma dupa caz)
Informatii generale
Tractul respirator superior cuprinde fosele nazale, nazofaringele (cu cavitatile conecte: sinusurile paranazale si urechea medie), orofaringele si laringofaringele. Datorita lipsei barierelor anatomice distincte intre segmentele cailor respiratorii superioare, infectia se poate propaga prin continuitate, cu frecvente complicatii prin afectarea urechii medii, a laringelui si chiar a cailor respiratorii inferioare.
Faringitele si tonsilitele sunt cele mai frecvente afectiuni ale tractului respirator superior pentru care pacientul se adreseaza medicului si implicit laboratorului.
In diagnosticul microbiologic, laboratorul trebuie sa aiba in vedere flora bacteriana care exista in mod normal in anumite situsuri anatomice. Aceasta flora normala, care se afla intr-o relatie de simbioza cu gazda, joaca un rol important in protectia acesteia fata de microorganismele patogene, putand preveni proliferarea si invazia acestora prin diferite mecanisme. Etajul supraglotic al tractului respirator gazduieste o flora bacteriana ce cuprinde peste 200 specii repartizate la nivelul crevaselor gingivale, placii dentare, mucoasei jugale si linguale, oro-faringelui, criptelor amigdaliene si nazofaringelui, bacteriile anaerobe dominandu-le pe cele aerobe in proportie de 5-10:12.
Etiologia faringitelor
Infectiile virale
Aproximativ 70% din faringite sunt de etiologie virala: rhinovirusuri, adenovirusuri, virusuri gripale, paragripale, Coxsackie A, virusul Epstein-Barr care determina mononucleoza infectioasa caracterizata prin angina severa, frecvent ulcerata, adenita cervicala si semne de afectare sistemica.
Au evolutie auto-limitanta dar, prin lezarea epiteliului respirator si obturarea congestiva a orificiilor sinuzale sau a trompei lui Eustachio, favorizeaza suprainfectia cu bacterii din microbiota indigena.
Infectiile bacteriene
Cel mai frecvent implicat esteStreptococcus pyogenes(Streptococ β hemolitic grup A, PYR pozitiv).Streptococcus pyogenes este unul dintre patogenii umani importanti, singurul rezervor cunoscut in natura fiind reprezentat de pielea si mucoasele umane; imprima gravitate faringitelor prin complicatiile infectioase (sinuzite, otite medii, mastoidite, adenite cervicale supurate, abces amigdalian, flegmon amigdalian, celulita difuza a planseului bucal – angina Ludwig) si post infectioase (reumatism articular acut, glomerulonefrita acuta, cardita reumatismala).
Faringitele cu tulpini eritrotoxigene de Streptococcus pyogenes se insotesc de scarlatina.
- Abcesul periamigdalian apare mai frecvent la copiii peste 5 ani si adultii tineri, putand deveni o infectie grava prin afectarea tesuturilor adiacente, ca si prin erodarea arterei carotide. Organismele implicate sunt in principal: Streptococcus pyogenes, Arcanobacterium haemolyticum, Staphylococcus aureus, anaerobii (e.g. Fusobacterium spp.si Bacteroides).
- Streptococii β hemolitici grup C si G pot determina faringite a caror evolutie poate fi grava.
- Arcanobacterium haemolyticum– poate cauza, mai frecvent la adultii tineri, faringita si abces periamigdalian. Faringitele, asemanatoare celor streptococice, se insotesc de eruptie scarlatiniforma si/sau adenita cervicala la circa 50% din pacienti. Intrucat face parte din flora comensala, doar cresterea predominanta in placa de izolare are semnificatie clinica.
- Chlamydia pneumoniae– cauza frecventa a faringitelor.
- Mycoplasma pneumoniae– determina pana la 10% din faringitele scolarilor.
Spermograma
Informatii generale
Sperma este un produs complex la formarea caruia contribuie intregul tract reproductiv al barbatului: testicule, epididime, canale deferente, vezicule seminale, prostata si glandele bulbo-uretrale. Lichidul spermatic este constituit din doua parti distincte: plasma seminala (rezultata in special din secretia prostatei, veziculelor seminale si glandelor bulbouretrale) si elementele figurate (spermatozoizii si/sau celulele germinale provenite din testicul).
Testiculele produc spermatozoizii (care reprezinta aproximativ 5% din volumul spermei). Spermatozoizii sunt stocati in portiunea ampulara a ductelor deferente pana la eliberarea lor in procesul de ejaculare. Aici spermatozoizii sunt metabolic inactivi datorita mediului acid si a aportului scazut de oxigen. S-a estimat ca in aceasta zona spermatozoizii pot supravietui aproximativ o luna.
Veziculele seminale produc aproximativ 60% din volumul spermei. Acest lichid vascos cu pH neutru sau usor alcalin este galben sau intens pigmentat ca rezultat al continutului mare in flavone care sunt responsabile de fluorescenta in lumina ultravioleta. Aici se afla si originea fructozei, care constituie substratul energetic necesar mobilitatii spermatozoizilor.
Prostata contribuie la formarea a 20% din volumul spermei. Acest lichid laptos secretat de prostata este usor acid (pH=6,5) datorita acidului citric. Secretia prostatica mai este bogata in fosfataza acida si enzime proteolitice responsabile de coagularea si lichefierea spermei.
Epididimele, ductele deferente, glandele bulbouretrale si glandele uretrale genereaza 10-15% din volumul spermei, fara a se cunoaste semnificatia biochimica. Epididimul secreta mai multe proteine cu rol in capacitatea de fertilizare a spermei.
Recomandari pentru efectuarea spermogramei
Diagnosticul infertilitatii masculine (incluzand azoospermia, oligozoospermia, astenozoospermia, teratozoospermia), evaluarea eficientei vasectomiei, diagnosticul hematospermiei (vezi figura), evaluarea eventualelor sechele ale parotiditei epidemice (aparuta la adolescenti sau adulti) asupra tesutului spermatogen, a efectelor criptorhidiei si ale varicocelului asupra spermatogenezei.
Pregatire pacient- Pacientul :
- va avea o perioada de abstinenta sexuala de 3-5 zile;
- nu va folosi prezervativ pentru recoltare;
- cu o 1 saptamana inainte de recoltare va opri medicatia in curs, daca acest lucru este posibil.
Specimen recoltat - sperma.
Pentru o apreciere corecta a fertilitatii se recomanda 3 sau mai multe determinari in decurs de 2-3 luni4.
Rezultateconcludente se obtin in urma recoltarii prin masturbare. Daca din motive psihologice sau religioase aceasta metoda nu este accesibila, se accepta si proba recoltata prin metoda contactului sexual intrerupt.
Recipient de recoltare - recipient de unica folosinta, steril.
Cantitate recoltata - toata cantitatea emisa.
Cauze de respingere a probei – specimen care a fost transportat cu intarziere la laborator, sau la o temperatura diferita de 37°C.
Prelucrare necesara dupa recoltare
Recomandabil este ca sperma sa fie examinata la max. 20 min dupa emisie, pentru a putea aprecia timpul de lichefiere. Daca se renunta la aceasta informatie examinarea se poate face in maximum 3 ore de la emisie.
Pana la lichefiere ori pana la examinare sperma se mentine la 37°C.
Dupa lichefiere, sperma se examineaza in camera de numarat Burker Türk pentru aprecierea numarului de spermatozoizi. Pentru aprecierea mobilitatii si a morfologiei acestora, se va face examinarea intre lama si lamela. Daca mobilitatea spermatozoizilor este mai mica de 50%, se va folosi tehnica eozina-nigrozina pentru aprecierea viabilitatii. O viabilitate normala necesita teste suplimentare care sa elucideze substratul mobilitatii reduse (determinarea fructozei, a anticorpilor IgA din sperma si a anticorpilor antispermatozoizi din ser).
Stabilitate proba - 3 ore la 37°C. Nu se pastreaza sperma la o temperatura diferita de 37°C, in nici o etapa a examinarilor.
Metoda - examinare macroscopica si microscopica a spermei. Pentru aprecierea viabilitatii se face coloratia eozina-nigrozina.
Valori de referinta
| Tip | Valoare |
| Volum sperma | 2-5 mL |
| Aspect sperma | Normal |
| Timp de fluidificare completa | 0-30 min. |
| pH sperma | 7.12-8 |
| Numar spermatozoizi | 20-120 mil./mL |
| Spermatozoizi mobilitate normala | 60-100 % |
| Spermatozoizi mobilitate redusa | 0-40 % |
| Spermatozoizi imobili | 0-10% |
| Spermatozoizi aspect normal | 70-100 % |
| Spermatozoizi forme aberante | 0-30 % |
| Spermatozoizi viabili | 80-100% |
O clasificare acceptata a mobilitatii este cea pe tipuri de mobilitate:
- tip”a”: mobilitate rapida, cu batai ale cozii in fascicul stramt, insotite de miscari laterale ale capului, permitand o progresie in linie dreapta;
- tip”b”: cu miscari ale cozii, dar fara miscari ale capului, fara deplasare in linie dreapta sau cu deplasare rectilinie, dar lenta;
- tip”c”: vibratii frenetice si anarhice determinand doar miscari pe loc;
- tip”d”: spermatozoizi imobili, adesea confundati cu cei morti8.
In cazul laboratorului nostru raportarea se face doar pe cele trei tipuri de mobilitate mentionate in tabel (tipul „a” si tipul „b” fiind mentionati la spermatozoizii cu mobilitate normala).
In cazul in care formele aberante de spermatozoizi depasesc 10% se vor mentiona modificarile morfologice ale acestora si proportia in care acestea apar.
Limite si interferente
Transportarea spermei de la domiciliu la laborator:
- face putin probabila aprecierea corecta a timpului de fluidificare sau de lichefiere.
- poate afecta mobilitatea spermatozoizilor prin expunere la o temperatura diferita de 37°C.
- Medicamente care influenteaza negativ determinarea: azathioprin, cimetidina, ciclofosfamida, estrogeni, fluoximesterone, ketoconazol, methotrexate, metiltestosteron, nitrofurantoin (efect tranzitoriu), carmustin, procarbazina, sulfasalazina, vincristina4.
Fig. Hematospermie (imagine din colectia proprie a laboratorului)